NIBASUS
...non multa, sed multum !
vineri, 7 august 2020
SOMN HIPNOTIC
somn hipnotic
aș vrea să-ți fiu
tu să îmi ieși în cale
cu sânii răzvrătiți și talia subțire
la numai două buze depărtare
eu nebunatic să îmi ies din fire
cu gândul posedat și foarte hotărât
să mă abat precum un uragan
să rup șiragul roșu de mărgean
ce cu trufie îți stăruie la gât
aș vrea să-ți fiu
tu să îmi ieși în cale
precum o oază celui din pustiu
la numai două buze depărtare
eu nebunatic cu vrere absolută
să te sărut prelung și furios
așa cum valul mării țărmul îl sărută
apoi să mă cobor ceva mai jos
la lupta despre care nimeni nu discută
aș vrea să-ți fiu
tu să îmi ieși în cale
precum beția pentru un narcotic
la numai două buze depărtare
eu nebunatic cu impuls erotic
să mistui leacul întru adorare
și-apoi să cad în somnul cel hipnotic
din care retrezit să fiu eliberat
de-anxietatea și furia ce m-au dominat
hipnoza – somnul ce mă deconspiră
cu adevărat
(ioan sabin pop)
SFIDAREA NEANTULUI
SFIDAREA NEANTULUI – Ioan Sabin Pop
Pereții neantului în continuu balans
au renunțat la uși și ferestre,
potrivnici să fie intrării unor poeme boeme
ce îndrăznesc să invite stele la dans.
„N-am să mai scriu poeme,
oricum neantul nu poartă de grijă
fericirii mele ascunsă în vers,
nici măcar unor licorni ezoterici
pedepsiți la uitare de amurguri amare,
ci numai și numai aștrilor sferici.”
– adesea mi-am zis.
Nu, nu vreau să fiu, vă spun neezitant,
jgheab la acoperiș de neant,
ori străjer la pereți în continuu balans,
ce refuză unor poeme și stele
să intre grațios pe ringul de dans.
Poate totuși mă răzgăndesc
și voi mai scrie poeme,
pe-alocuri serioase, pe-alocuri boeme,
pentru că încă iubesc
și oameni și pietre și mulțime de flori
și noapte și ziuă și cergi de ninsori.
Fericirea-ntre ziduri n-o-nchid,
pot singur de grijă să-i port,
de aceea neantule crud te desfid
și-ți strig cu glas răsunător,
precum se cuvine:
Neantule, sunt doar un biet călător,
dar mult, mult mai bogat decât tine!
AXIOLOGIA ZBORULUI ÎN DOI
axiologia zborului în doi
din punctul de vedere al unor bărbați
formele exterioare ale femeii
nu sânt decât ferestre deschise
spre lumea unor pasiuni latente
definite de axiologie ca valoare perenă
iar originea pură a femeii
ar avea ca element de bază
coasta lui adam ca o prelungire firească
a frumosului primordial masculin
la care o mână divină a adăugat
darul salvator și rar al fecundității
cu alte cuvinte iubind formele feminine
unii bărbați se adoră mai mult pe sine
uitând de sufletul femeii
când bărbatul scapă de labirintul fântânii
călăuzit de firul ariadnei îndrăgostite
spre a iubi frumusețea formelor feminine
deopotrivă cu prezența nerostită a sufletului ei
atunci doar atunci se cheamă ca a înțeles
cu adevarat axiologia zborului în doi
(ioan sabin pop)
ÎNTRE TARTAR ȘI CÂMPIILE ELIZEE
ÎNTRE TARTAR ȘI CÂMPIILE ELIZEE
de dimineață m-am trezit copil
și-am început să alerg după fluturi
de îndată ce florile au sorbit toată roua
înainte de prânz eram adolescent
cu roiuri de fluturi purtători de amor
și ritm tahicardic în piept
după prânz am devenit adult responsabil
am izgonit fluturii și-am efectuat testul IQ
pentru urcușul zorit pe scara ierarhică
pe la chindie am ajuns ,,homo politicus”
și am legiferat pentru fluturi interdicția
de a-și exercita dreptul la zborul în roi
pe la orele serii m-am trezit bunic preferat
cu nepoții pe genunchii senectuții
și cu fluturii albi roindu-mi la tâmple
ce va fi la miezul de noapte pot doar intui
toți fluturii vor fi negri prea negri
iar vârcolacii vor mânca luna pe îndelete
doamna de la Miezul Nopții în dans ritual
va duce poruncă lui Charon bătrânul luntraș
să treacă peste Acheron cu sufletul meu
...fi-va Tartarul ori Câmpiile Elizee locul sortit?!
(ioan sabin pop)
VRERE TÂRZIE
VRERE TÂRZIE
Aș vrea zile însorite
Fără nori grei de furtună
Și o viață, una nouă,
Aș vrea vise împletite,
În a dragostei cunună,
Cu mărgelele de rouă.
Aș vrea drum cu pantă lină
Pentru dorurile grele
Și la vamă cu scutire,
Aș vrea nopți cu lună plină,
Pe un cer brodat cu stele,
Și un veac de nemurire.
Da, vreau zile însorite,
Da, vreau drum cu pantă lină
Și un veac de nemurire.
Da, vreau vise împlinite,
Da, vreau nopți cu lună plină
Și cu stele felurite.
Vrerea mea, cea omenească,
Iart-o, Doamne, de-i prea mare
Și lipsită de pudoare,
Dar de-o fi să se-mplinească
Faci o faptă de-ndurare
Și din suflet sărbătoare.
(ioan sabin pop)
ÎMI FAC GRIJI
ÎMI FAC GRIJI
Când ochiul plânge
mai mult de-un suspin
Când pasărea cade
mai mult de un vis
Când dorul se frânge
mai mult de un chin
Când zilele-s fade
mai mult de-un plictis
aud în gând
aud rugând
aud deslușit
aud negreșit
pe cineva care
în deprimare
pare să vrea
la mine în suflet
să stea
îmi fac griji
pentru liniștea mea
(ioan sabin pop)
PLACEBO INFIRMAT
placebo infirmat
ca să-mi pot atenua durerile iubirii
am încercat să potolesc gâlceava gândului
așa că am urmat un tratament cu passiflora –
o plantă tropicală agățătoare
cu tulpină lemnoasă și flori albăstrii –
recomandată în terapiile de tip „placebo”
dar mintea mea surprinzător de abilă
a refuzat tratamentul fals și a galopat îmbufnată
pe cărările acelorași simptome greu de suportat
apoi constrâns de pretențiile unui orgoliu rănit
am apelat din superstiție și disperare
la statul în cap de trei ori pe zi
la purtarea unei brățări norocoase
și chiar a unei șosete roz în timpul somnului –
la gândul că voi fi fost deocheat de cineva –
dar mintea mea surprinzător de abilă
nu s-a lăsat păcălită și nu a gândit pozitiv nicidecum
poate boala să fie mai gravă decât o percep
poate inima să se fi coalizat cu mintea
ori poate trebuia mai întâi să dau foc
poemelor cu dedicație pe care imprudent
mi-am scrijelit numele sufletului îndelung primitor
acum nu reproșez nimic acestor medicamente
acum nu mai vreau decât să las durerea în pace
acum înțeleg că ea este zeița aurora
care deschide soarelui porțile dimineții
și mie bolnavului de iubire porțile poeziei
oricum placebo a fost infirmat
(ioan sabin pop)
ANOTIMP VULNERABIL
ANOTIMP VULNERABIL – Ioan Sabin Pop
Pentru că viața mea se sperie de alb și de iarnă,
mi-am pus în suflet de-o nouă vară complice
în care sunt tânăr, temerar, și îndrăgostit
precum firul de iarbă îndrăgostit e de lut și de cer.
Pentru că totuși e prea devreme pentru tăcere,
dar prea târziu pentru a deveni adult responsabil,
am născocit un joc de-a viața și moartea
în care un trup răsculat înfruntă chiar decalogul.
Pentru că tocmai am evitat suspinul și plânsul,
ce rătăceau haotic, confuze, bulversând
persoana mea atât de puțin importantă,
am mai compus un poem fără iz de ambiguu.
Pentru că-mi este o sete cumplită de verde,
de iubirea ta păgână de dincolo de legi și tipare,
de atingerea-ți fierbinte fluturată pe trupu-mi,
îți voi cânta serenade cu lăutari tocmiți în Bizanț.
Pentru că sunt doar o virgulă întâmplătoare
în nesfârșitul și necuprinsul poem al planetei,
un alchimist rătăcit între Sine și sinele său,
mă voi reinventa flutur în grădina-ți cu maci.
Pentru că în visu-mi te cobori surâzând grațios,
alunecând pe o dulce felie de timp vertical,
dinspre verdele verii spre începutu-mi din urmă,
rămâm prizonier benevol al unui delir tendențios.
*
Pentru că albul mă sperie și e tot mai greu suportabil,
am poftă s-ating și să mușc din verdele crud și palpabil.
*
Iată, de ce... pentru că... albul e anotimp vulnerabil.
Cluj, iunie 2019
MĂ VOI PREFACE...
MĂ VOI PREFACE...
Mă voi preface mut
și voi lăsa doar poemele
să-ți deslușească întâmplările dorului.
Surd mă voi preface,
până când vorbele tale se vor încărca
de rodul albinelor culegătoare de polen.
Mă voi preface fruct
și voi astepta la margine de ani
gura ta flămândă să mă fericească.
Busuioc mă voi preface,
să mă poți lua și pune în păr,
aproape gândului tău cel împlinit.
Mă voi preface inimă,
să auzi tic-tacul fiecărei secunde
de eternitate pierdută în van.
Verb mă voi preface,
să-l poți conjuga necontenit
la timpul prezent și la cel viitor.
Mă voi preface noapte,
să mă destrami, spre înzorire,
cu felinarul de sub umărul stâng.
Dar, tu... iubeste-mă, nu te preface!
(ioan sabin pop)
GÂND TÂRZIU
GÂND TÂRZIU
Învins de multe și-adânci remușcări,
plec resemat, la cel ce eram,
să caut urma acelor visări
pierdute, pe când împlineam,
cu ochii de poet și suflet boem,
rostul chemării „Carpe diem”.
Nu știu dacă pe drumul cel lung,
de prea multe ispite brăzdat,
până la capătu-i o să ajung,
nici dacă filele rupte din suflet,
roțile timpului le-au spulberat.
Voi, dacă vreți, puteți să-ntrebați:
„Unde le cauți? De ce le mai vrei?
Vrem să știm. Suntem tare mirați”.
Răspunsu-i acesta, prietenii mei:
„De mine mi-e dor. De-acela uitat.
Azi, nu-mi mai trec pe răboj
galop de simțiri în câmpuri de maci,
nici vânători de năluci, cu gonaci.
Azi, biciuit de regret, am ales
eternitatea s-o-mpac, cât mai des”.
Așadar, mă-ntorc la suflet și-i spun:
„Du-mă-napoi! Tu, cel veșnic și bun,
ajută-mă-n drumu-mi. Un pic,
iar de-o fi să rămân ancorat
în trecut, nu-i nimic.Nu-i nimic”.
Prieteni, vă las două-trei remușcări,
o cheie și un vis, într-un plic,
o supă de nori și poemu-mi peltic.
Eu, plec la drum pe aripi de dor,
pe urma unor pierdute visări.
(ioan sabin pop)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)