vineri, 7 august 2020
AM AFLAT...
AM AFLAT...
Am aflat că ești frumoasă numai după ce, cu ochii închiși,
Ți-am ascultat sufletul vorbind despre flori de câmp și curcubeie,
Despre liniștea tremurată a stelelor din ochii și inima ta de femeie.
Am aflat că ești curajoasă numai după ce-am înțeles că preferi,
Mai presus de frică, să accepți adevărul chiar dacă el se răzbună
Și iluziile se pierd în abis, iar speranțele navighează-n furtună.
Am aflat că ești virtuoasă numai după ce mi-ai mărturisit
Că adevărata credință, cea care printr-o jertfă divină ne-a veșnicit,
Îi măsoară mai întâi omului firea după dorința de a iubi nesfârșit.
Am aflat că ești prețioasă numai după ce în crepusculul vieții,
Eliberându-mă de prejudecăți, biciuit de gândul amar, am conchis
Că am găsit, dar n-am șlefuit, diamantul iubirii cu strălucire de vis.
Am aflat vreme, rugă să caut, să-mi păstoresc și iertarea de sine,
Dar, între trecut și viitorul rămas, n-am putut răstigni omul, poetul;
Viața lui, cea cuprinsă în vers, mi-a îmblânzit ne-ndoielnic regretul.
Am aflat că sunt, în mod absolut, un miner sentimental nepriceput...
(ioan sabin pop)
AICI, LA ȚARĂ...
AICI, LA ȚARĂ...
Aici, la țară, iarba e mai verde
Și cerul nopții-i cu mai multe stele.
Aici, la țară, nimica nu se pierde
Că timpu-i sărbătoare și avere.
Aici, la țară, ai dreptul la opinii
Și vorbele au mare greutate.
Aici, la țară, când se sting bătrânii
Lasă în urmă îndemn la demnitate.
Aici, la țară, iubirile-s curate
Și-n cântece le întâlnești mereu.
Aici, la țară, nu-s toate așezate,
Dar peste toți tronează Dumnezeu.
Aici, la țară, de multe e nevoie
Dar mai ales, de-o dreaptă cârmuire.
Aici, la țară, poți visa în voie
Și poți muri agonizând iubire.
(ioan sabin pop)
E VARĂ
E vară
Și grâu și maci se-nclină,
sub mângâierea unui vânt răzleț.
E soare și timpul doarme sub obroc.
Holdele bogate râd în bob.
Amintiri frumoase mă colindă,
dar toată bucuria ce-o simt,
n-o simt în mine,
ci-n adierile de vânt răzleț
și-n dorul care fuge spre răcoare.
Pliată pe ființa mea imensa lume,
cu vara, holdele și ziua ei,
îmi par a fi poem divin.
Trimit spre tine gândul ce mă-ndeamnă
la cules și la sorbire.
Fie soare, în neștire!
E vară.
(ioan sabin pop)
IN ZORI DE ZI
ÎN ZORI DE ZI
În zori de zi prin holde face-voi poteci,
Căta-vor înspre mine grânele mirate,
Simțind în bobul plin senzațiile reci
A spicelor ce știu că fi-vor secerate.
Lăsa-voi vântul să cânte în surdină,
Eu îmi voi umple brațele-amândouă,
Cu galbenul de spic, plin de lumină,
Și roșul macilor cutreierat de rouă.
În sufletu-mi sui-va tremur ne-nțeles,
Dar nu-l voi dojeni, voi prefera să tac,
Iar din comoara ce-n tihnă am cules,
Cunună împleti-voi, ca să îți fiu pe plac.
În zori de zi prin holde face-voi poteci,
Pe care voi așterne visurile mele,
Ca tu să înțelegi că te aștept să treci,
Să le culegi la sân... și să te-alinți cu ele.
(ioan sabin pop)
DESPRE REGRET
DESPRE REGRET - Opinii
INDIFERENȚA spune: Regretul este inutil, deoarece ascunde în el perspectiva eșecului!
CINISMUL spune: Regretul este un lux prea costisitor!
AROGANȚA spune: Regretul este emblema omului slab!
RISCUL spune: Regretul este un pericol potențial asumat!
GRABA spune: Regretul este o piedică în dauna timpului!
PROFITUL spune: Regretul este o investiție fără șanse de câștig!
SPERANȚA spune: Regretul este doar o consecință a pasivității!
VINOVĂȚIA spune: Regretul este o instanță morală ce condamnă fără drept de apel!
SINCERITATEA spune: Regretul este ceva ce trebuie dovedit mai înainte de a-l rosti, și nu invers, altfel nu este decât o remușcare egoistă!
LUCIDITATEA spune: Regretul este forma pe care o îmbracă Eul persoanelor nehotărâte care și-au pierdut credința și încrederea în sine!
FRICA spune: Regretul este ceva ce stă la pândă în preliminariile oricărui act!
MELANCOLIA spune: Regretul nu este altceva decât o rămânere în spațiul de indecizie al conștiinței, labirintul gândirii!
IUBIREA spune: Regretul este o durere dezamăgitoare!
POEMUL spune: Regretul este metafora răspântiei, locul în care Poetul se oprește adesea nehotărât, punând versul într-o situație jenantă!
LENEA spune: Regretul este doar oboseala distanței dintre faptă și răstălmăcirea ei!
CREDINȚA spune: Regretul este căința pentru păcatele săvârșite, recunoașterea lor și străduința de a nu le mai face!
REGRETUL spune: Nu sunt decât un substantiv comun cu pretenții de verb reparator!
(ioan sabin pop)
Bistrița, 29 iunie, 2020
EU NU SPORESC...
EU NU SPORESC NEVREDNICIA LUMII
Eu nu sporesc nevrednicia lumii
trăgând pe sufletu-ți perdea de nori,
nici nu cutez s-alung oaspeții simțirii
din pridvor.
Eu n-am să mint nicicând,
pentru că știu că și în somn
de adevăruri boante inima-ți suspină
și toate visele te dor.
Mă-nnegură părerile de rău,
că nu ți-am spus mai des
că ești frumoasă și-n suflet pură,
ca o pădure de salcâmi înflorind.
Cum să nu-ți spun!?
ești frumoasă,
dar frumusețea ta n-are nevoie
de cuvinte,
ci de nectarul din tăcerea mea
ca leac să-ți fie
pentru dragostea-ți fierbinte.
*
Eu nu sporesc nevrednicia lumii,
căci viețuiesc cu Dumnezeu
și cu iubirea ta,
în suflet și în minte.
(ioan sabin pop)
DE-L CAUTI...
DE-L CAUȚI... - Ioan Sabin Pop
De-L cauți, doar în afara ta, pe Dumnezeu
Nu vei găsi nici liniște, nici vindecare,
Ci numai nori pe cerul sufletului tău
Și doar prilej de neputință și-ntristare.
Nu, nu cei din jur sunt cei ce te deprimă,
Nu ei sunt cei ce te-asupresc în ceasul greu,
Ci felul trist în care mintea îți suprimă
Crezul, că salvarea vine de la Dumnezeu.
De lași însă iubirea să îți inunde mintea
Și ai credința fermă că El este în tine,
El - Cel din Om, ți-ascultă rugămintea,
Iar vrerea Lui coboară liniștea în sine.
Lupta cea acerbă, în anotimpul vieții,
Nu-i lupta dintre tine și ceilalți din jur,
Ci lupta ta cu tine, pe-altarul frumuseții,
Spre-a-nvinge rezistența la tot ce nu e pur.
De cauți doar cu mintea lesne obosești,
Că mintea-i neastâmpăr de fiecare zi;
De ai o teamă-n tine și vrei s-o biruiești,
Ascultă-ți inima, cu ea poți izbândi.
Viața curge lin când viața e iubire
Și îi permiți să curgă prin tine fără teamă,
Dar gândurile minții pot fi o amăgire
Când inima iubirii nu e băgată-n seamă.
Închide ochii, te roagă și coboară-n tine,
Așteaptă, nu te zbate, că te afunzi mai rău;
Acolo unde mintea și inima sunt bine,
Acolo, ne-ndoielnic, te-așteptă Dumnezeu.
Cluj, 18 iunie, 2020
POEM
POEM
motto: ,,La urma urmei, cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă?!” - Nichita Stănescu
voi repeta cu tot firescul
că te eminescu,
evitând să număr plopii
apoi îmi voi sorescu ochii
cu eșarfa ta de vise
să te găsesc în sferele permise
și pe-ndelete să te nichitescu
plin de dorință și iubire
pe glezna tremurândă de simțire
a piciorului cel stâng
unde dorurile-mi plâng
că se vor luate-n seamă
de mine cerc să mă dezbrac
s-aud al inimii-ți tic-tac
care discret dar ferm mă cheamă
e-atât de vie înflorirea
că soarta-și cere împlinirea
te bucură și fii-nțeleaptă
pășește-ncet coboară și așteaptă
în anotimpul nostru de iubire
cu glezna tremurândă de simțire
a piciorului cel stâng
unde doruri grele plâng
pășește-ncet coboară și mă lasă
cât umbra plopilor e deasă
iar gura mea de tot flămândă
săruta-va cu dobândă
glezna ta cea tremurândă
ca-n alte dăți ca-n alte dăți
poți să-mblânzești singurătăți
voi repeta cu tot firescul...
(ioan sabin pop) - Marianei!
Cluj, iunie 2020
VISÂNDU-L PE ISUS
VISÂNDU-L PE ISUS – Ioan Sabin Pop
Am pribegit prin lume ani la rândul,
Eram cu suflet gol și trupul istovit,
Mă năpădeau mirările și gândul
Că Dumnezeu Cel Milostiv m-a părăsit.
Umblam pierdut pe drumul neputinței,
Până-ntr-o zi când mi-a venit în vis Isus;
Purta pe cap coroana biruinței
Și-n ochi lumina sfântă a Tatălui de Sus.
Cu pas domol S-a îndreptat spre casă,
Isus – Acel ce fără preget S-a jertfit,
M-a prins de mână și am stat la masă,
Apoi, cu voce clară, astfel Mi-a vorbit:
,,Am pătimit la vremuri de răscruce,
Am fost batjocorit și Iuda m-a vândut,
M-au biciuit și răstignit pe cruce,
Dar i-am iertat pe toți chiar dacă m-a durut.
Murind spre-a învia pentru credință,
Trimis de Tatăl, mi-am înțeles menirea;
Prin jertfa mea, de mare suferință,
Acelora ce cred le-am veșnicit trăirea.
Sunt Lumina lumii, de vreți să mă urmați
Vă duc nu-n beznă, ci în lumina vieții,
Să fiți de moarte în veci descătușați,
Să scăpați de griji și umbrele tristeții.
Precum și Eu pe oameni i-am iubit,
Așa cum i-am iertat pe cei ce m-au vândut,
Vă cer să vă iubiți, trăind necontenit
Spre-a vă ierta greșiții care v-au durut!”
A plecat Isus și m-am trezit din vis,
Nu mă simțeam pribeag, nici unul părăsit,
Ci unul din egalii Raiului promis,
Cu harul Învierii pururi dăruit.
Prilej creștin de datorie sufletească,
Cu inimă voioasă și gând netăinuit,
Slăvindu-I jertfa Sa, cea omenească,
Rostesc: E-adevărat, ISUS NE'A VEȘNICIT!
(ioan sabin pop)
NU NE GRĂBIM
NU NE GRĂBIM - Ioan Sabin Pop
Ne naștem și plecăm, așa e datul firii,
Credința ne învață că cifra vieții-i ,,doi”,
Ea stă mereu de strajă clipelor iubirii;
Arcuș, dar și vioară, trifoi cu patru foi.
Acum suntem aici și vrem, fără sfială,
Să-i spunem veșniciei să mai aștepte-un pic:
Nu, vremea nu-i de lacrimi și nu dăm socoteală
Decât iubirii noastre și grâului în spic!
Nu ne grăbim, mai poate aștepta țărâna,
Dar dacă înspre moarte să trecem ne e scris,
Până atunci, iubirea, fie-ne stăpâna,
Și dincolo de moarte, și-n veci în paradis!
Nu ne grăbim...
Mai poate aștepta țărâna...
Șoimeni - Cluj, iulie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)