vineri, 7 august 2020

SĂRUTUL TĂU

SĂRUTUL TĂU - Ioan Sabin Pop Cu chipul tău, ca o licoare dulce, Se-mbată sufletul visând păduri În care toți copacii falnici cântă De dragul prea frumoasei tale guri. Sărutul tău iubirea-mi o desfată Și mă privesc în tine ca-n oglindă; Eu văd un chip uitat, de altădată, Ce nu avea privirea suferindă. Ești tu, o nesfârșită bucurie, E ființa ta, miracol la-ndemână, Și-n setea necuprinsă a iubirii, O ciutură sunt eu, și tu, fântână. Rupând sigilii de pe inhibiții, Sărutul tău e un îndemn la viață, Un val ce cată țărmul să-l cuprindă, Să-i readucă zâmbetul pe față. Se-mbată sufletul visând păduri Și mă privesc în tine ca-n oglindă; Ești tu, o nesfârșită bucurie, Eu, țărm, ce-așteaptă valul să-l cuprindă.

NU ȘTIU DE ȘTII...

NU ȘTIU DE ȘTII... – Ioan Sabin Pop Nu știu de știi, dar știu însă că-mi ești Rostogolitul bulgăre de soare, Îngăduit de Sferele Cerești, Să-mi facă viața prilej de sărbătoare. Nu știu de știi, dar știu însă că-mi ești Izvorul de argint cu apă vie, Îngăduit de Sferele Cerești, Să-mi stingă setea zidită-n poezie. Nu știu de știi, dar știu însă că-mi ești Un cer senin de flori înmiresmate, Îngăduit de Sferele Cerești, Să-mi cearnă ploi de maci și voluptate. Nu știu de știi, dar știu însă că-mi ești Ancoră la vremuri de furtună, Îngăduită de Sferele Cerești, Să-mi fie semn divin de vreme bună. Nu știu de știi, dar știu însă că-mi ești Anotimp de drag rodind a bine, Îngăduit de Sferele Cerești Să-mi scrie-n suflet cu litere aldine. Mai vreau să știi că îmi ești respirare, Stăpână peste vis și peste gând, Destin sortit de pâine și de sare Și rostul cel mai `nalt al vieții-mi pe pământ. Nu știu de știi, dar știu însă că-mi EȘTI!

RUGACIUNE

RUGĂCIUNE - Ioan Sabin Pop Preasfântă Născătoare în veci prealăudată, Când sufletul ne doare și viața-i zbuciumată, Când nerv, și os, și sânge, se tânguie în noi, Când inima se frânge și geme sub nevoi, Când toate-s asuprite de multele păcate, Când drumuri rostuite se-opresc la jumătate, Când dorul ostenește sporind dezamăgirea, Când floarea se-ofilește trădându-și înflorirea, Când dragostea se curmă în loc să se-mplinească, Când visul cel din urmă e patria cerească, Când îngerii ne lasă și nu ne pot păzi, Când boala ne apasă și nu știm a muri: Tu, Vrednică Stăpână, îndură-te spre noi Și-ajută-ne degrabă la griji și la nevoi, Cu har ne însoțește, ca Mamă a Iubirii, Când moartea ne găsește la isprăvitul firii, Așa cum altădată la vremuri de răscruce Erai cu Fiul Tău - Cel răstignit pe cruce, De chiar poporul Său! Slăvită fii Fecioară și-n faptă și în gând! Slăvită fii Fecioară și-n cer și pe pământ!

IIBIREA - DEFINIȚII POSIBILE

IUBIREA - șapte definiții posibile 1. Iubirea: E vrajă, venită de departe, din basmele orientale, E un parfum suav ce-l poartă doar trandafirii în petale și-l risipesc într-un preludiu de frumuseți tulburătoare, E o romanță minunată, o poezie a perechii, pe care n-am rostit-o singur niciodată. 2. Iubirea: E-arcuș, vibrând pe struna vieții, În ea cântă pământul, și soarele și cerul, E roua nestemată, din cupa dimineții, E spada veșniciei, ce-nvinge efemerul. 3. Iubirea: Nu-i virtute, Iubirea-i trebuință; Mai mare decât pâinea De fiecare zi, Mai scumpă ca lumina, Iubire e credință; Cu ea învingem teama Oriunde ne-am găsi. 4. Iubirea: Ce-adânc suspin! Ce-nfiorări! Și elixir, și îndemn sfânt! Topind tristeți și depărtări, E rostul vieții pe pământ. 5. Iubirea: Un vis frumos, de dor hoinar, O inimă pururi în joc, Topind în sacru-i sanctuar Și bucurii și nenoroc. 6. Iubirea: Soare poznaș, sau clar de lună, Un orizont nemărginit, Născând furtuni pe vreme bună, Dar și minuni de povestit. 7. Iubirea: O moară, Pe apa timpului, Măcinând sentimente Ce hrănesc eternitatea lumii. (ioan sabin pop)

13 NICHITISME, ÎN STIL PROPRIU

13 NICHITISME... în stil propriu 1. Mi-e dor de dorul tău de mine! Iubirea, ea nu este gând, ea pâine este; pentru toate zilele. Mănânc-o, dacă ai cu cine! Mi-e dor să poți să-ți fie dor de mine! 2. Plouă, plouă în mine, cu lipsa de tine, plouă șuvoi, o ploaie rece, de noi fără noi, ce nu se mai trece! Vino, femeie, și-mi plouă cu fluturi și curcubeie, și-mi plouă cu ploi de săruturi! 3. Slujirea iubirii este rost omenesc și poruncă divină. Iar măreția iubirii se află în nemurirea ei. 4. Frumusețea sufletului – brățara Eternității. Tinerețea iubirii – brățara Vieții. Sufletul și Iubirea – ancorele existenței omenești. 5. Și, uite-așa, vin nopțile cum vin... și, uite-așa, uităm să mai iubim... și, uite-așa, ne trecem amândoi... și, uite-așa, e tristă cifra ,,doi"!... 6. Inima – o femeie îndrăgostită care citește fiecare poem al sufletului și-l sărută apoi cu toți macii sângelui din ventricolul stâng. 7. Nu știu niciodată când ți-e dor de mine... N-asculți niciodată glasul inimii... Nu știu niciodată să renunț la tine... Nu vii niciodată când te chem să vii... Mă urăsc de moarte, dar te voi iubi. 8. Îmi învățam versurile să te iubească și nu mă lăsam până când ele nu reușeau să dăltuiască numele meu în inima ta. 9. Mai întâi, mi-a spus rămâi, eu, ușor încurajat, sufletul i-am sărutat. Mai apoi, gura flămândă, sărutat-a, cu dobândă, glezna ei neșchiopătândă. Altfel, nici că se putea s-o sărute gura mea. 10. Oamenii – sunt stelele Pământului, stele care-și ard visele pentru a lumina Iubirea și Speranța. 11. Prețuim timpul doar atunci când nu mai avem timp să prețuim viața. 12. Și ca să nu mă fac ursuz, de mirare și bucurie, tânăr fiind, jocul iubirii mi s-a dat, și poezia! 13. Dacă pot să scriu, mi-e destul! Dacă mi-e destul, pot să iubesc! Dacă pot să iubesc, mi-e infinit! Dacă mi-e infinit, pot să visez! Dacă pot să visez, mi-e nemurire! Dacă mi-e nemurire, pot să și mor! (ioan sabin pop – Parafraze)

DE ZIUA EI

DE ZIUA EI M-am întrebat Ce să-i ofer de ziua ei, Ce și-ar dori să aibă cu adevărat. Ochii mi-au spus: Ea și-ar dori de ziua ei, Să ningă flori din zori și până la apus. Urechea a șoptit: Ea și-ar dori de ziua ei, Un cântec despre viața fără de sfârșit. Gura mi-a zis: Ea și-ar dori de ziua ei, O sărutare ce se pierde într-un vis. Mâna m-a-ndemnat: Ea și-ar dori de ziua ei, Să-i duci în dar un trandafir înmiresmat. Inima a zis așa: Ea și-ar dori de ziua ei, S-o nemurești zidind-o-n poezia ta. Gândul a sugerat: Ea și-ar dori de ziua ei, Să-i spui că o iubești mai mult ca niciodat. * De ziua ei, Am s-o alint la pieptul meu Și am să-l rog pe Dumnezeu Să-i ușureze crucea vrednicei femei! (ioan sabin pop) Cluj, 27 aprilie, 2020

TROMPETA SPAIMEI

TROMPETA SPAIMEI... Trompeta spaimei încă sună la fereastră, Nebunii râd, doctorii se sting pe baricade, Ceasul se trece greu și peste lumea noastră Urgia, cu tribut de vieți, stăruie și cade. Cerul e în doliu și plânge pe morminte, Sufletele tac, dar carnea strigă de durere, Destinul amurgește și-i ceață în cuvinte, Doar ploile credinței răzbat și-aduc putere. Te-ndură, Doamne, curmând statornicia-n rău, Că prea ne-apasă gândul, că prea durut e lutul, Cu bune și cu rele, suntem poporul Tău: Tu, iartă-Ne greșeala și-arată-Ne-nceputul. Și fie iarăși pace și bucurie-n umblet, Și ploilor credinței să le simțim prezența, Și fie poezie pe pajiștea din suflet, Iar florile iubirii să-și cerce reverența. Doamne, din rugă și plânsetul chemării, Sămânța vindecării Tu fă-o să plesnească, Pentru acei bolnavi în straiele-așteptării, Ca mugurii credinței mai pur să înflorească. Gropile funebre Le-mbracă în lumină, Setoșilor de viață, de verde și iubire, Le isprăvește rostul de stat în carantină Și schimbă fața lumii în bună rânduire. * Trompeta spaimei încă sună la fereastră, Dar Dumnezeu, prin doctori, este salvarea noastră. (ioan sabin pop) Cluj, 30 apr. 2020

EMA

EMA (În memoria nepoatei noastre - cea plecată, mult prea devreme, la ceruri) Cu ochii minții te vedem și-acum, Pe tine, care-ai fost de El aleasă; În alba ta rochiță, de mireasă, Pornind pentru Isus la tainic drum. O, înger drag! O, înger mititel! Ca voia Lui să se-mplinească, Curmându-ți suferința pământească, Cerescul Tată te-a chemat la El. Copil iubit, mutat de la părinți, În cimitir un brad îți e străjer; Prin el ne lași îndemn să ne-ntâlnim în cer, Tărâmul sfânt lipsit de suferinți. În suflete cu dragoste fierbinte, Veni-vom în curând, și noi, la tine, Acolo, unde este pururi bine, Prințesa noastră mică și cuminte! (ioan sabin pop)

RELEVARE

relevare cuvântul ,,dor" se ascunde-n cuvântul ,,iubire" cuvântul ,,iubire" se naște din cuvântul ,,suflet" cuvântul ,,suflet" cutreieră cuvântul ,,univers" cuvântul ,,univers" se închină cuvântului ,,dumnezeu" cuvântul ,,dumnezeu" se însoțește de cuvântul ,,eternitate" dumnezeul eternității ni se relevă în cuvântul ,,perfecțiune" dumnezeul eternității ni se relevă în cuvântul ,,suflet" dumnezeul eternității ni se relevă în cuvântul ,,iubire" cuvântul ,,noi" este multiplicarea cuvântului ,,dumnezeu" pentru ca dicționarul vieții să poarte pecetea cuvântului ,,sens" dumnezeu – suflet – iubire sens existențial relevat (ioan sabin pop)

LĂSAȚI COPILUL...

LĂSAȚI COPILUL… - Ioan Sabin Pop (Se dedică celor ce nu și-au trădat inima și sufletul de copil) Lăsați copilul din voi să viseze încă, Să deseneze pe-asfalt o mare adâncă, Pe care corăbii plutesc, cu steag la catarg, Înspre lumi misterioase ascunse în larg. Lăsați copilul din voi să-și învingă frica, Să-nfrunte Lupul hain, salvând pe Bunica Și pe dulcea Scufiță, ce-n semn de răsplată Își întinde obrazul spre a fi sărutată. Lasați copilul din voi să afle, să creadă, Că Făt-Frumos rămâne suprema dovadă, Că Răul de Bine-i învins, mereu, în duel, Că Omul Bun e reperul, nu omul mișel. Lăsați copilul din voi să viseze încă, Despre viață, că-i un fel de apă adâncă Peste care Dumnezeu, ca far, stă de strajă Și pe toți, ne-ncetat, cu iubire-i veghează. Lăsați copilul din voi...