SOMN HIPNOTIC

somn hipnotic aș vrea să-ți fiu tu să îmi ieși în cale cu sânii răzvrătiți și talia subțire la numai două buze depărtare eu nebunatic să îmi ies din fire cu gândul posedat și foarte hotărât să mă abat precum un uragan să rup șiragul roșu de mărgean ce cu trufie îți stăruie la gât aș vrea să-ți fiu tu să îmi ieși în cale precum o oază celui din pustiu la numai două buze depărtare eu nebunatic cu vrere absolută să te sărut prelung și furios așa cum valul mării țărmul îl sărută apoi să mă cobor ceva mai jos la lupta despre care nimeni nu discută aș vrea să-ți fiu tu să îmi ieși în cale precum beția pentru un narcotic la numai două buze depărtare eu nebunatic cu impuls erotic să mistui leacul întru adorare și-apoi să cad în somnul cel hipnotic din care retrezit să fiu eliberat de-anxietatea și furia ce m-au dominat hipnoza – somnul ce mă deconspiră cu adevărat (ioan sabin pop)

SFIDAREA NEANTULUI

SFIDAREA NEANTULUI – Ioan Sabin Pop Pereții neantului în continuu balans au renunțat la uși și ferestre, potrivnici să fie intrării unor poeme boeme ce îndrăznesc să invite stele la dans. „N-am să mai scriu poeme, oricum neantul nu poartă de grijă fericirii mele ascunsă în vers, nici măcar unor licorni ezoterici pedepsiți la uitare de amurguri amare, ci numai și numai aștrilor sferici.” – adesea mi-am zis. Nu, nu vreau să fiu, vă spun neezitant, jgheab la acoperiș de neant, ori străjer la pereți în continuu balans, ce refuză unor poeme și stele să intre grațios pe ringul de dans. Poate totuși mă răzgăndesc și voi mai scrie poeme, pe-alocuri serioase, pe-alocuri boeme, pentru că încă iubesc și oameni și pietre și mulțime de flori și noapte și ziuă și cergi de ninsori. Fericirea-ntre ziduri n-o-nchid, pot singur de grijă să-i port, de aceea neantule crud te desfid și-ți strig cu glas răsunător, precum se cuvine: Neantule, sunt doar un biet călător, dar mult, mult mai bogat decât tine!

AXIOLOGIA ZBORULUI ÎN DOI

axiologia zborului în doi din punctul de vedere al unor bărbați formele exterioare ale femeii nu sânt decât ferestre deschise spre lumea unor pasiuni latente definite de axiologie ca valoare perenă iar originea pură a femeii ar avea ca element de bază coasta lui adam ca o prelungire firească a frumosului primordial masculin la care o mână divină a adăugat darul salvator și rar al fecundității cu alte cuvinte iubind formele feminine unii bărbați se adoră mai mult pe sine uitând de sufletul femeii când bărbatul scapă de labirintul fântânii călăuzit de firul ariadnei îndrăgostite spre a iubi frumusețea formelor feminine deopotrivă cu prezența nerostită a sufletului ei atunci doar atunci se cheamă ca a înțeles cu adevarat axiologia zborului în doi (ioan sabin pop)

ÎNTRE TARTAR ȘI CÂMPIILE ELIZEE

ÎNTRE TARTAR ȘI CÂMPIILE ELIZEE de dimineață m-am trezit copil și-am început să alerg după fluturi de îndată ce florile au sorbit toată roua înainte de prânz eram adolescent cu roiuri de fluturi purtători de amor și ritm tahicardic în piept după prânz am devenit adult responsabil am izgonit fluturii și-am efectuat testul IQ pentru urcușul zorit pe scara ierarhică pe la chindie am ajuns ,,homo politicus” și am legiferat pentru fluturi interdicția de a-și exercita dreptul la zborul în roi pe la orele serii m-am trezit bunic preferat cu nepoții pe genunchii senectuții și cu fluturii albi roindu-mi la tâmple ce va fi la miezul de noapte pot doar intui toți fluturii vor fi negri prea negri iar vârcolacii vor mânca luna pe îndelete doamna de la Miezul Nopții în dans ritual va duce poruncă lui Charon bătrânul luntraș să treacă peste Acheron cu sufletul meu ...fi-va Tartarul ori Câmpiile Elizee locul sortit?! (ioan sabin pop)

VRERE TÂRZIE

VRERE TÂRZIE Aș vrea zile însorite Fără nori grei de furtună Și o viață, una nouă, Aș vrea vise împletite, În a dragostei cunună, Cu mărgelele de rouă. Aș vrea drum cu pantă lină Pentru dorurile grele Și la vamă cu scutire, Aș vrea nopți cu lună plină, Pe un cer brodat cu stele, Și un veac de nemurire. Da, vreau zile însorite, Da, vreau drum cu pantă lină Și un veac de nemurire. Da, vreau vise împlinite, Da, vreau nopți cu lună plină Și cu stele felurite. Vrerea mea, cea omenească, Iart-o, Doamne, de-i prea mare Și lipsită de pudoare, Dar de-o fi să se-mplinească Faci o faptă de-ndurare Și din suflet sărbătoare. (ioan sabin pop)

ÎMI FAC GRIJI

ÎMI FAC GRIJI Când ochiul plânge mai mult de-un suspin Când pasărea cade mai mult de un vis Când dorul se frânge mai mult de un chin Când zilele-s fade mai mult de-un plictis aud în gând aud rugând aud deslușit aud negreșit pe cineva care în deprimare pare să vrea la mine în suflet să stea îmi fac griji pentru liniștea mea (ioan sabin pop)

PLACEBO INFIRMAT

placebo infirmat ca să-mi pot atenua durerile iubirii am încercat să potolesc gâlceava gândului așa că am urmat un tratament cu passiflora – o plantă tropicală agățătoare cu tulpină lemnoasă și flori albăstrii – recomandată în terapiile de tip „placebo” dar mintea mea surprinzător de abilă a refuzat tratamentul fals și a galopat îmbufnată pe cărările acelorași simptome greu de suportat apoi constrâns de pretențiile unui orgoliu rănit am apelat din superstiție și disperare la statul în cap de trei ori pe zi la purtarea unei brățări norocoase și chiar a unei șosete roz în timpul somnului – la gândul că voi fi fost deocheat de cineva – dar mintea mea surprinzător de abilă nu s-a lăsat păcălită și nu a gândit pozitiv nicidecum poate boala să fie mai gravă decât o percep poate inima să se fi coalizat cu mintea ori poate trebuia mai întâi să dau foc poemelor cu dedicație pe care imprudent mi-am scrijelit numele sufletului îndelung primitor acum nu reproșez nimic acestor medicamente acum nu mai vreau decât să las durerea în pace acum înțeleg că ea este zeița aurora care deschide soarelui porțile dimineții și mie bolnavului de iubire porțile poeziei oricum placebo a fost infirmat (ioan sabin pop)

ANOTIMP VULNERABIL

ANOTIMP VULNERABIL – Ioan Sabin Pop Pentru că viața mea se sperie de alb și de iarnă, mi-am pus în suflet de-o nouă vară complice în care sunt tânăr, temerar, și îndrăgostit precum firul de iarbă îndrăgostit e de lut și de cer. Pentru că totuși e prea devreme pentru tăcere, dar prea târziu pentru a deveni adult responsabil, am născocit un joc de-a viața și moartea în care un trup răsculat înfruntă chiar decalogul. Pentru că tocmai am evitat suspinul și plânsul, ce rătăceau haotic, confuze, bulversând persoana mea atât de puțin importantă, am mai compus un poem fără iz de ambiguu. Pentru că-mi este o sete cumplită de verde, de iubirea ta păgână de dincolo de legi și tipare, de atingerea-ți fierbinte fluturată pe trupu-mi, îți voi cânta serenade cu lăutari tocmiți în Bizanț. Pentru că sunt doar o virgulă întâmplătoare în nesfârșitul și necuprinsul poem al planetei, un alchimist rătăcit între Sine și sinele său, mă voi reinventa flutur în grădina-ți cu maci. Pentru că în visu-mi te cobori surâzând grațios, alunecând pe o dulce felie de timp vertical, dinspre verdele verii spre începutu-mi din urmă, rămâm prizonier benevol al unui delir tendențios. * Pentru că albul mă sperie și e tot mai greu suportabil, am poftă s-ating și să mușc din verdele crud și palpabil. * Iată, de ce... pentru că... albul e anotimp vulnerabil. Cluj, iunie 2019

MĂ VOI PREFACE...

MĂ VOI PREFACE... Mă voi preface mut și voi lăsa doar poemele să-ți deslușească întâmplările dorului. Surd mă voi preface, până când vorbele tale se vor încărca de rodul albinelor culegătoare de polen. Mă voi preface fruct și voi astepta la margine de ani gura ta flămândă să mă fericească. Busuioc mă voi preface, să mă poți lua și pune în păr, aproape gândului tău cel împlinit. Mă voi preface inimă, să auzi tic-tacul fiecărei secunde de eternitate pierdută în van. Verb mă voi preface, să-l poți conjuga necontenit la timpul prezent și la cel viitor. Mă voi preface noapte, să mă destrami, spre înzorire, cu felinarul de sub umărul stâng. Dar, tu... iubeste-mă, nu te preface! (ioan sabin pop)

GÂND TÂRZIU

GÂND TÂRZIU Învins de multe și-adânci remușcări, plec resemat, la cel ce eram, să caut urma acelor visări pierdute, pe când împlineam, cu ochii de poet și suflet boem, rostul chemării „Carpe diem”. Nu știu dacă pe drumul cel lung, de prea multe ispite brăzdat, până la capătu-i o să ajung, nici dacă filele rupte din suflet, roțile timpului le-au spulberat. Voi, dacă vreți, puteți să-ntrebați: „Unde le cauți? De ce le mai vrei? Vrem să știm. Suntem tare mirați”. Răspunsu-i acesta, prietenii mei: „De mine mi-e dor. De-acela uitat. Azi, nu-mi mai trec pe răboj galop de simțiri în câmpuri de maci, nici vânători de năluci, cu gonaci. Azi, biciuit de regret, am ales eternitatea s-o-mpac, cât mai des”. Așadar, mă-ntorc la suflet și-i spun: „Du-mă-napoi! Tu, cel veșnic și bun, ajută-mă-n drumu-mi. Un pic, iar de-o fi să rămân ancorat în trecut, nu-i nimic.Nu-i nimic”. Prieteni, vă las două-trei remușcări, o cheie și un vis, într-un plic, o supă de nori și poemu-mi peltic. Eu, plec la drum pe aripi de dor, pe urma unor pierdute visări. (ioan sabin pop)