13 NICHITISME, ÎN STIL PROPRIU

13 NICHITISME... în stil propriu 1. Mi-e dor de dorul tău de mine! Iubirea, ea nu este gând, ea pâine este; pentru toate zilele. Mănânc-o, dacă ai cu cine! Mi-e dor să poți să-ți fie dor de mine! 2. Plouă, plouă în mine, cu lipsa de tine, plouă șuvoi, o ploaie rece, de noi fără noi, ce nu se mai trece! Vino, femeie, și-mi plouă cu fluturi și curcubeie, și-mi plouă cu ploi de săruturi! 3. Slujirea iubirii este rost omenesc și poruncă divină. Iar măreția iubirii se află în nemurirea ei. 4. Frumusețea sufletului – brățara Eternității. Tinerețea iubirii – brățara Vieții. Sufletul și Iubirea – ancorele existenței omenești. 5. Și, uite-așa, vin nopțile cum vin... și, uite-așa, uităm să mai iubim... și, uite-așa, ne trecem amândoi... și, uite-așa, e tristă cifra ,,doi"!... 6. Inima – o femeie îndrăgostită care citește fiecare poem al sufletului și-l sărută apoi cu toți macii sângelui din ventricolul stâng. 7. Nu știu niciodată când ți-e dor de mine... N-asculți niciodată glasul inimii... Nu știu niciodată să renunț la tine... Nu vii niciodată când te chem să vii... Mă urăsc de moarte, dar te voi iubi. 8. Îmi învățam versurile să te iubească și nu mă lăsam până când ele nu reușeau să dăltuiască numele meu în inima ta. 9. Mai întâi, mi-a spus rămâi, eu, ușor încurajat, sufletul i-am sărutat. Mai apoi, gura flămândă, sărutat-a, cu dobândă, glezna ei neșchiopătândă. Altfel, nici că se putea s-o sărute gura mea. 10. Oamenii – sunt stelele Pământului, stele care-și ard visele pentru a lumina Iubirea și Speranța. 11. Prețuim timpul doar atunci când nu mai avem timp să prețuim viața. 12. Și ca să nu mă fac ursuz, de mirare și bucurie, tânăr fiind, jocul iubirii mi s-a dat, și poezia! 13. Dacă pot să scriu, mi-e destul! Dacă mi-e destul, pot să iubesc! Dacă pot să iubesc, mi-e infinit! Dacă mi-e infinit, pot să visez! Dacă pot să visez, mi-e nemurire! Dacă mi-e nemurire, pot să și mor! (ioan sabin pop – Parafraze)