OMUL ÎN ALB

OMUL ÎN ALB - Ioan Sabin Pop (Se dedică eminentului chirurg, Prof. Univ. Dr. C-tin Ciuce) Rătăcit în Valea Umbrelor Morții, urmărit de lupii infernului meu, am urlat: ,,Nu vreau să mor”. Trupul, obosit, m-a sfidat: ,,Ești bătrân, vei muri”. Inima, emoționată, bătând tahicardic, mi-a șoptit: ,,Nu, încă nu, mai ai datorii de plătit”. Omul în alb, totuși, mi s-a părut mai gentil: ,,Cu bisturiul voi decupa toate Umbrele Morții și te voi reda Sorții. Vei trăi”. ,,Vreau să-nțeleg cine ești”, l-am întrebat insistent. ,,Dacă insiști; sunt și voi fi mereu, Mâna lui Dumnezeu, pentru toți oamenii triști”. Nu, nu mai spun ,,Voi muri”. Spun ,,Trăiesc”. Poemului meu îi cer, îi poruncesc să rostească adânc: ,,Mulțumesc”. Poemelor mele le cer să cânte iubirea și să mă poarte pe aripi de vis până la cer, pentru a trăi și gusta nemurirea. Nu mai spun ,,Moarte”. Spun ,,Omul în alb”. Nu mai spun ,,Spaimă”. Spun, și voi spune mereu: ,,În toți și în toate, fie în veci Dumnezeu!”. Cluj, martie, 2020