AM AFLAT...

AM AFLAT... Am aflat că ești frumoasă numai după ce, cu ochii închiși, Ți-am ascultat sufletul vorbind despre flori de câmp și curcubeie, Despre liniștea tremurată a stelelor din ochii și inima ta de femeie. Am aflat că ești curajoasă numai după ce-am înțeles că preferi, Mai presus de frică, să accepți adevărul chiar dacă el se răzbună Și iluziile se pierd în abis, iar speranțele navighează-n furtună. Am aflat că ești virtuoasă numai după ce mi-ai mărturisit Că adevărata credință, cea care printr-o jertfă divină ne-a veșnicit, Îi măsoară mai întâi omului firea după dorința de a iubi nesfârșit. Am aflat că ești prețioasă numai după ce în crepusculul vieții, Eliberându-mă de prejudecăți, biciuit de gândul amar, am conchis Că am găsit, dar n-am șlefuit, diamantul iubirii cu strălucire de vis. Am aflat vreme, rugă să caut, să-mi păstoresc și iertarea de sine, Dar, între trecut și viitorul rămas, n-am putut răstigni omul, poetul; Viața lui, cea cuprinsă în vers, mi-a îmblânzit ne-ndoielnic regretul. Am aflat că sunt, în mod absolut, un miner sentimental nepriceput... (ioan sabin pop)