ARUNCAREA ÎN VALURI

ARUNCAREA ÎN VALURI Eu navigam spre tine pe marea poeziei, În iulie de foc, cu vela-n vântul vieții, Mă însoțeau amorul și oda bucuriei, Topite în seninul din cerul dimineții. Consoane și vocale mă alintau pe punte, Chemându-mă în valul ce versuri înfiripă, Și-o dulce nebunie mi se zbătea sub frunte, Cătând să își ia zborul în fiecare clipă. Urcau dinspre adâncuri metafore aldine, Tălăzuind spre suflet și pletele-mi sărate Un dor ardent, sihastru, ce mă chema la tine, În lumea de poeme bătute-n nestemate. Am luat în mâini buchetul de-alegorii sprințare, În iulie de foc, cu zări diamantine, M-am aruncat în valuri, cu nicio ezitare, Și-n marea poeziei... te-am întâlnit pe tine. Robinsonând în vară, pe valul poeziei, Am deșteptat amorul... cu oda bucuriei. (ioan sabin pop)