TROMPETA SPAIMEI

TROMPETA SPAIMEI... Trompeta spaimei încă sună la fereastră, Nebunii râd, doctorii se sting pe baricade, Ceasul se trece greu și peste lumea noastră Urgia, cu tribut de vieți, stăruie și cade. Cerul e în doliu și plânge pe morminte, Sufletele tac, dar carnea strigă de durere, Destinul amurgește și-i ceață în cuvinte, Doar ploile credinței răzbat și-aduc putere. Te-ndură, Doamne, curmând statornicia-n rău, Că prea ne-apasă gândul, că prea durut e lutul, Cu bune și cu rele, suntem poporul Tău: Tu, iartă-Ne greșeala și-arată-Ne-nceputul. Și fie iarăși pace și bucurie-n umblet, Și ploilor credinței să le simțim prezența, Și fie poezie pe pajiștea din suflet, Iar florile iubirii să-și cerce reverența. Doamne, din rugă și plânsetul chemării, Sămânța vindecării Tu fă-o să plesnească, Pentru acei bolnavi în straiele-așteptării, Ca mugurii credinței mai pur să înflorească. Gropile funebre Le-mbracă în lumină, Setoșilor de viață, de verde și iubire, Le isprăvește rostul de stat în carantină Și schimbă fața lumii în bună rânduire. * Trompeta spaimei încă sună la fereastră, Dar Dumnezeu, prin doctori, este salvarea noastră. (ioan sabin pop) Cluj, 30 apr. 2020