POEM

POEM motto: ,,La urma urmei, cine are curajul să sărute o gleznă dacă ea nu şchioapătă?!” - Nichita Stănescu voi repeta cu tot firescul că te eminescu, evitând să număr plopii apoi îmi voi sorescu ochii cu eșarfa ta de vise să te găsesc în sferele permise și pe-ndelete să te nichitescu plin de dorință și iubire pe glezna tremurândă de simțire a piciorului cel stâng unde dorurile-mi plâng că se vor luate-n seamă de mine cerc să mă dezbrac s-aud al inimii-ți tic-tac care discret dar ferm mă cheamă e-atât de vie înflorirea că soarta-și cere împlinirea te bucură și fii-nțeleaptă pășește-ncet coboară și așteaptă în anotimpul nostru de iubire cu glezna tremurândă de simțire a piciorului cel stâng unde doruri grele plâng pășește-ncet coboară și mă lasă cât umbra plopilor e deasă iar gura mea de tot flămândă săruta-va cu dobândă glezna ta cea tremurândă ca-n alte dăți ca-n alte dăți poți să-mblânzești singurătăți voi repeta cu tot firescul... (ioan sabin pop) - Marianei! Cluj, iunie 2020