SĂ BAȚI ÎNCET...

SĂ BAȚI ÎNCET... - Ioan Sabin Pop Sa bați încet la ușă, dac-o mai fi să vii, Sufletu-mi trist să nu te-audă, că-i păcat; El mai visează încă și compune poezii, Chiar de s-a resemnat atunci când ai plecat. Intră și taci, să nu-i deștepți vreo amintire, Prin semne doar să-mi spui ce cauți pe la noi Și să-ți ascunzi tristețea mută din privire, Să nu ne copleșească grija pe-amândoi. De vei vedea portretul tău pe-o etajeră, Înconjurat de cărți, privindu-ne cuminte, Să știi că-i doar o amintire pasageră Din vremea unor sentimente sfinte. De încerca-vei însă în suflet să rămâi, Am să-l întreb duios, precum e datul firii, De vrea să se întoarcă la dragostea dintâi, De poate înțelege lacrima iubirii. Să bați încet la ușă, dac-o mai fi să vii, Cu inima să bați, la ora regăsirii; Redeșteptatul suflet să poată străluci Și răspândi iertarea, în numele iubirii. Să bați încet, că vechea ușă-i cu simțire... Și când te-ntorci la noi, s-o faci doar din iubire! Bistrița - Cluj, august, 2019