ANOTIMP VULNERABIL

ANOTIMP VULNERABIL – Ioan Sabin Pop Pentru că viața mea se sperie de alb și de iarnă, mi-am pus în suflet de-o nouă vară complice în care sunt tânăr, temerar, și îndrăgostit precum firul de iarbă îndrăgostit e de lut și de cer. Pentru că totuși e prea devreme pentru tăcere, dar prea târziu pentru a deveni adult responsabil, am născocit un joc de-a viața și moartea în care un trup răsculat înfruntă chiar decalogul. Pentru că tocmai am evitat suspinul și plânsul, ce rătăceau haotic, confuze, bulversând persoana mea atât de puțin importantă, am mai compus un poem fără iz de ambiguu. Pentru că-mi este o sete cumplită de verde, de iubirea ta păgână de dincolo de legi și tipare, de atingerea-ți fierbinte fluturată pe trupu-mi, îți voi cânta serenade cu lăutari tocmiți în Bizanț. Pentru că sunt doar o virgulă întâmplătoare în nesfârșitul și necuprinsul poem al planetei, un alchimist rătăcit între Sine și sinele său, mă voi reinventa flutur în grădina-ți cu maci. Pentru că în visu-mi te cobori surâzând grațios, alunecând pe o dulce felie de timp vertical, dinspre verdele verii spre începutu-mi din urmă, rămâm prizonier benevol al unui delir tendențios. * Pentru că albul mă sperie și e tot mai greu suportabil, am poftă s-ating și să mușc din verdele crud și palpabil. * Iată, de ce... pentru că... albul e anotimp vulnerabil. Cluj, iunie 2019