VISÂNDU-L PE ISUS

VISÂNDU-L PE ISUS – Ioan Sabin Pop Am pribegit prin lume ani la rândul, Eram cu suflet gol și trupul istovit, Mă năpădeau mirările și gândul Că Dumnezeu Cel Milostiv m-a părăsit. Umblam pierdut pe drumul neputinței, Până-ntr-o zi când mi-a venit în vis Isus; Purta pe cap coroana biruinței Și-n ochi lumina sfântă a Tatălui de Sus. Cu pas domol S-a îndreptat spre casă, Isus – Acel ce fără preget S-a jertfit, M-a prins de mână și am stat la masă, Apoi, cu voce clară, astfel Mi-a vorbit: ,,Am pătimit la vremuri de răscruce, Am fost batjocorit și Iuda m-a vândut, M-au biciuit și răstignit pe cruce, Dar i-am iertat pe toți chiar dacă m-a durut. Murind spre-a învia pentru credință, Trimis de Tatăl, mi-am înțeles menirea; Prin jertfa mea, de mare suferință, Acelora ce cred le-am veșnicit trăirea. Sunt Lumina lumii, de vreți să mă urmați Vă duc nu-n beznă, ci în lumina vieții, Să fiți de moarte în veci descătușați, Să scăpați de griji și umbrele tristeții. Precum și Eu pe oameni i-am iubit, Așa cum i-am iertat pe cei ce m-au vândut, Vă cer să vă iubiți, trăind necontenit Spre-a vă ierta greșiții care v-au durut!” A plecat Isus și m-am trezit din vis, Nu mă simțeam pribeag, nici unul părăsit, Ci unul din egalii Raiului promis, Cu harul Învierii pururi dăruit. Prilej creștin de datorie sufletească, Cu inimă voioasă și gând netăinuit, Slăvindu-I jertfa Sa, cea omenească, Rostesc: E-adevărat, ISUS NE'A VEȘNICIT! (ioan sabin pop)